Nici nu mai știu cum am deschis zăvoare,
Sau ce uluce de portal am spart,
De au putut aripile-mi să zboare
Prin străvezii văzduhuri de brocart.
Din azurii pâraie luminate,
Am adunat ciobite-oglinzi de sori
Și am aprins făcliile-nstelate,
Cât m-am scăldat în spume reci de nori.
Am ascultat concerte lungi de ploaie,
Pornite-n faetoane de cleștar,
Iar jerbe de comete-n vâlvătaie
Se tolăneau pe-al cerului altar.
Pe Drumul Robilor vedeam infernul
Unor luceferi ce m-au însoțit,
Popice-n calea bilei din Saturnul,
Ce schimbă traiectorii, răsucit.
Și-n vastele tărâmuri înnoptate,
Am aninat de-un fulger luna grea,
Insomniace zodii constelate,
La schimb c-un somn adânc, lumini să-i dea.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.