noaptea-şi dilată insomnia
lângă o cafea amară şi-o ţigară
cu tălpile boţite de ploaie aleargă pe ziduri
hapsână de iubire
am să o aşez la geamul unde nu plouă
ca să pot trăi
ca şi cum nu m-aş sufoca
cu tâmpla lipită de fiecare năzuire
peste care ţi-ai întins firele
nu ţi-aş vedea absenţa
din fiecare cuvânt
nu ţi-aş simţi spinii
frământarea de umbră şi lumină
în care te zbaţi
să-ţi construieşti plecarea
aştept să paleşti din fiecare detaliu
ca să pot trăii
ca şi cum nu a fost
decât o elegie
vezi mai multe poezii de: Agafia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc!
Agafia (autor)
luni, 13 noiembrie 2017
frumos..
aprecieri..cu drag,
danab
duminică, 12 noiembrie 2017