Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXVIII

Lipesc ceasul de talpa mea crăpată de umblet
Prin lumea asta plină de râs și de scâncet
Și-mi ticăie praful strâns pe călcâiul dureros,
Fire de gânduri se desprind, cad pe drum, sângeros…

- I -
În aşteptare
La orizont unde cerul vâsleşte
Răsăritul trudeşte neostoit,

În barca ta, când valul va lovi
Dorind să-ţi lase lacrimi şi suspine,
Cu Mâna Mea, Eu te voi ocroti
Să nu te temi! În val voi fi cu tine!

S-a întunecat.
O pâclă groasă și jilavă s-a-ntins peste stână,
E negura cea de pe urmă.
Ciurda stă înfrigurată în ocol și tremură a nenoroc și a zbucium.

Cuvintele își scriu acum durerea,
Pe sticla mată a iubirii noastre.
Nici unul dintre noi n-are puterea!
Să o dezlege ... de-acolo din astre.

îmi lipsește zâmbetul tău
care îmi lua toate apăsările
mai ales acum
când frunzele migrează

În toamna asta, de taină şi răcoare,
Câmpia ţipă sub lamele de plug,
Aromele de struguri au acelaşi beteşug
Şi se destramă-n asfinţit de soare,

Te-aș înălța cu vântul ce adie
La intervale egale de timp.
La starea fericitei mizerii
Te-aș produce minților tale.

Frunzuliţă lemn de nai,
mă urcai pe-un vârf de plai
mâinile-mi împreunai,
şi la Domnul mă rugai :

noaptea-şi dilată insomnia
lângă o cafea amară şi-o ţigară
cu tălpile boţite de ploaie aleargă pe ziduri
hapsână de iubire

am primit o invitație online
pentru mine mă întreb
pentru cel care nu a schimbat ora
de iarnă

noapte de noapte mă uit
spre fereastra
unui tren
ce n-a oprit de multă vreme