Lipesc ceasul de talpa mea crăpată de umblet
Prin lumea asta plină de râs și de scâncet
Și-mi ticăie praful strâns pe călcâiul dureros,
Fire de gânduri se desprind, cad pe drum, sângeros…
S-a întunecat.
O pâclă groasă și jilavă s-a-ntins peste stână,
E negura cea de pe urmă.
Ciurda stă înfrigurată în ocol și tremură a nenoroc și a zbucium.
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
va multumesc frumos tuturor!
danab
luni, 20 noiembrie 2017