(Várakozás)
Goală, doarme cetatea. Sala răsună, mă gâtuie
singurătatea. Între stâlpi poleiţi atârnă şuie
Pe pereţi chipuri negre, vechi, de bătrâni comandanţi viteji.
Iar cetatea-i pustie. Doar pereţii albi şi muţi stau treji.
Comori, aur şi scump argint. Năluci stăpâne pe grămezi,
(Inima-i cetatea), dorinţi ard pe catafalc de monezi.
Iatac superb sub un baldachin de panglici de mătasă.
Păzit de-o zeiţă cu zâmbetul împietrit pe faţă.
Stau întinse-acolo şi covoare moi, groase, bogate,
Sărmane cadavre uitate-n câmpul nins, îngropate.
În curte, fântână cu apă-n adânc, luciu-i orbeşte –
Pustie, cetatea doarme somn de mort. Ademeneşte.
Prima jumătate a anului 1922
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Autorul poeziei nu este Ady Endre, ci József Attila.
haver
miercuri, 23 octombrie 2019