(Oly friss)
La gust, e-atât de proaspăt cerul, eu ştiu, eu am nouăsprezece ani
Pe biplanul mai frumos, toţi aud bătăile orologiului din turn, flămândului şi steaua-i
pare pară,
acolo se ia deja prânzul, dar în Ungaria încă nu există radio.
În fiecare om trăiesc colivii, acestea mănâncă sau cântă
Într-un om sunt de oţel, iar în celălalt din fluiere
Dacă dorm, ce va fi roua în comparaţie cu mine
Cu totul stupidă nu-i decât una, şi aceea e sugativa, – săraca nici n-a văzut apă
Nu te supăra, gustul cerului e bun
Şi ţânţarii şi aşa mor de inaniţie.
Toamna anului 1924
vezi mai multe poezii de: Attila József