(Magyar alföld)
Pusta ungară – dâmbu-i gând;
turla pripon de oase;
lapte prins e solul, dar în adânc
se zbat pietre colţuroase.
Maghiarul – zdrenţele-i sunt steag;
hrană – blidul gol;
suntem neam de agudă, cârpita
moarte vine desculţă după noi!
Ei, poete! Moartă-i luna;
ştreang ombilicul;
plescăit oraşul aprins, pana
fum, nu face nici cât chibritul!
O, soc afurisit ce creşti având
drept frunze norii –
priveşte pe drumul ţării, iată,
cum migrează în tăcere plopii!
1928
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Autorul poeziei nu este Ady Endre (1877-1919), ci József Attila (1905-1937).
haver
miercuri, 23 octombrie 2019