(Hét napja)
Îmi înmoi pana-n cerneală
Şi pe mine-n cer-sineală.
Clopotul în dungă-1 trag
Bietul cap mi-1 bat de prag.
Cine să vadă că deja se-arată
Promisele drumuri pe limba scoasă,
Că nimic nu-i în zadar şi că întregul
N-a deraiat pe venele smulse ca trenul,
C-ar vrea şi şobolanul să fie cristal
Că firimitura urăşte fărâma venal,
Că şinele ţi-l descoperi curat în altul,
Că-n goana nebună se ascunde calmul,
Că de la suflarea noastră iau casele foc,
Dar le stropim cu apa regretului pe loc,
Că-n oamenii sărmani podurile-au explodat?!
O, prieteni, de şapte zile n-am mâncat.
mai 1924
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.