(Születésnapomra)
Treizeci şi doi de ani făcui –
surpriza-i găteala acestui
poem
boem:
un dar cu care mă surprind
eu, singur singurel fiind
la ca-
fenea.
Ca o pală mi-s duşi anii,
sub două sute încă-s banii.
Chiară,
Ţară!
Puteam să fiu învăţător
şi nu doar un biet scriitor,
vlăjgan
sărman.
Dar n-am putut, din păcate,
m-a alungat din facultate
hapsân
stăpân.
Brusc, brutal şi dintr-o dată,
de poemul „Nu am tată”
ţara
fiara
o apăra cu paloş scos.
Ţin minte acest firoscos
nume
spune:
„Cât eu voi mai putea vorbi,
aici profesor nu vei fi” –
scânci,
roşi.
Dacă Horger jubilează
că astfel mă-ndepărtează,
slabă
treabă –
Eu întregul popor îl voi
învăţa-n viitor la şcoli
supe-
rioare.
11 aprilie 1937
Poezii alese/ Válogatott versek, Traduse și selectate de Kocsis Francisko
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Stimată Doamnă!
Am făcut cu mare plăcere și cu cele mai bune intenții, cu scopul de a vă atrage atenția, de a vă ajuta. Suntem sau nu de acord cu legea, ea, totuși, există și produce efecte.
Eu personal am fost parte la un proces în Ungaria, împreună cu un grup de autori, care au solicitat unui cântăreț, care în cântecele sale a folosit versurile noastre sub numele lui, să treacă numele autorilor adevărați sau să renunțe la poeziile cântate. Alte pretenții n-am avut. Conform legii puteam să-l nenorocim, pretinzând daune materiale, dar nu i-am solicitat nimic material, doar reparații morale.
Cu stimă,
Csata Ernő
haver
miercuri, 03 iunie 2020
Domnule haver
Mărturisesc că m-am aprins așa de la această frază a dvs.: „Aici apare doar, că a adăugat Gerra Orivera, ca și cum el ar fi și traducătorul”. Și nu-mi plac lucrurile neclare, acuzația voalată că mi-aș asuma truda altcuiva, ca traducător sau autor! Mai ales după ce am fost făcută (cu subiect și predicat) plagiatoare de un poet, pe care l-am postat și aici, și nu a fost deranjat de asta (deși nu i-am cerut acordul) dar care m-a făcut plagiatoare pentru că pe un site de traduceri pe care eu n-am fost înscrisă niciodată apar 2 poezioare de S. Crane (de 3-4 versuri) apar ca fiind traduse de mine! Eu am introdus Crane pe acest site și un/o idiot/ă (nu apare cine) care nu știe că „adăugat de” nu-i totuna cu „tradus de” a copiat și-a postat acolo trecându-mă la „traducere”! Iar poetul, care n-a avut nimic de comentat la opera lui postată de mine, precum nici la sutele de poezii traduse de el a diverșilor autori și postate de mine, s-a grăbit să mă facă plagiatoare (de traduceri), cum că aș obține faimă ptr. furtul celor 2 traduceri, fără să întrebe măcar adm acelui site dacă sunt sau am fost membru acolo! Ar fi văzut porcăria - că aici apare el la traducere și acolo...!
La fel, și această Lege mi se pare o mare PORCĂRIE!... Dumnezeule mare - 90 de articole??? Demență curată! Ca să certifice ce??? Câte căpușe vor să trăiască pe seama harului și trudei unui spirit luminat??? Cu cât e mai stufoasă o lege cu atât are mai mult bălegar de acoperit! De acord ca autorul unei opere să aibă toate drepturile de a beneficia de pe urma trudei lui, poate că și moștenitorii fizici în cei 70 de ani (deși nu cred că autorii au scris ca să aibă ce căpușa rudele după moartea lor) - dar pentru asta ar ajunge 5-10 articole!
Dar se intră în zona crepusculară când se vorbește de „drepturile de autor” la un Rumi, Goethe... sau „operele derivate” (traducerile)...
Nu vreau să minimizez truda și importanța unui traducător, eu neștiind limbi străine le voi fi veșnic recunoscătoare celor ce au tradus pentru a mă putea bucura și eu parțial de geniul autorilor străini, dar de aici până la dreptul lor de control asupra autorilor inițiali – mi se pare o cale mult prea lungă. Știu că un traducător afară de cunoașterea limbii și a autorului, trebuie să aibă un simț al poeziei deosebit, că produsul final e un melanj al împletirii harului celor doi – dar să nu uităm esențialul totuși! Un traducător, orice traducător, e un vampir care se hrănește cu faima autorului, că el este doar personajul secundar, nu este și nu va fi niciodată personajul principal! Singurul, unicul personaj principal este AUTORUL! Iar când într-o societate i se dă valetului coroana și prerogativele regelui – situația este dramatică, aiuritoare, și ridicolă. Și mai ales CONTRARĂ DREPTURILOR DE AUTOR! Adică autorii au făcut un DAR DE LUMINĂ omenirii prin harul lor, unii chiar cu prețul vieții, ca să vină un neica nimeni (persoană fizică, asociație, fundație...etc) peste zeci sau sute de ani și să hotărască cine, cât, cum se va bucura de lumina lor, sau de va zace ascunsă în grotă??? O MARE PORCĂRIE!
Valetului să i se plătească munca de valet și să i se dea respectul funcției lui – dar nimic din ce al regelui să nu meargă la el. Altfel legea e o contra lege – și nu are o fărâmă măcar de bun simț!
Opera acestor spirite este un bun planetar, pentru că Dumnezeu a permis acelei FRUMUSEȚI să pătrundă în această dimensiune prin intermediul lor, EL și-a manifestat grația prin inima, creierul și mâna lor, deci nici măcar AUTORII nu au dreptul de proprietate absolută, cum pot s-o aibă aceia care popresc lumina ce nu vine din ei din pofta de negoț, de câștig cât mai mare!
Din spiritul răspândirii acelei lumini a lor trudesc eu, cu toată sănătatea precară, și voi înfrunta rigorile porcăriei (dacă vor fi) în credința absolută că deasupra unor jocuri meschine este cineva care protejează adevărul și frumusețea în adevărata lor esență!
Mulțumesc de expunerea parțială a legii!
Cu stimă!
Gerra Orivera
miercuri, 03 iunie 2020
Stimată Doamnă!
Legea merită studiată, are peste 90 de articole, eu v-am spicuit câteva, care au incidență cu întrebările puse:
Obiectul dreptului de autor | Legea 8/1996, actualizată în 2020.
Art. 8.
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate, care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice, care reprezintă o muncă intelectuală de creație;
b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.
Art. 13
Utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
…
f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;
…
Art. 20
(1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuție ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
Art. 28.
(1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștința publică în mod legal. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație.
În cazul de față poezia, care a ieșit de sub incidența copyrightului este: Születésnapomra, în maghiară, cu autor József Attila, care a murit de 83 de ani.
Poezia are, doar după cunoștințele mele, traduceri în limbile: engleză, germană, spaniolă, franceză, poloneză, portugheză, slovacă, suedeză, română (și în română chiar mai multe traduceri), fiecare, conf. art. 8 din lege, constituie obiectul copyrightului, ca operă derivată (traducere), în consecință oricare poate fi obiectul comunicării publice în următoarele condiții:
a) – dacă publică chiar autorul (adică trducătorul în cazul de față), la o pagină literară sau altundeva (radio, TV, ziar, etc.)
b) – poate publica oricine, care are aprobarea scrisă de la autor pentru asta
c) – dacă autorul vinde acest drept unei edituri, atunci editura
d) – dacă autorul n-a publicat niciodată în viață opera și a interzis acest lucru în timpul vieții, atunci se poate publica liber
la 70 de ani după moartea autorului.
Legea copyrightului este complicată și stufoasă, totodată nerespectarea este destul de scumpă. Încă odată spun, legea merită studiată.
Cu stimă,
Csata Ernő
haver
marți, 02 iunie 2020
Bună ziua, domnule Csata Ernő.
Am citit cu interes comentariile de la această postare, recunosc că motivul a fost deoarece apar în capul listei cu comentarii, și aș dori unele precizări, din simplă curiozitate. Despre ce drept de propietate se vorbește aici, dreptul de proprietate al traducătorului? Cum ați menționat anterior, autorul a decedat, deci poeziile lui nu mai intră sub incidența legii care prevede acea durată de 70 de ani de la deces.
Ce vreau eu să înțeleg este: autorul a decedat de peste 70 de ani, deci poeziile pot circula pe net, dar traducerile au si ele drept de proprietate si trebuie să treacă alți 70 de ani ca să poată fi distribuite? Se poate să vorbim de un drept de proprietate al traducătorului asupra unei creații ce întrunește deja condițiile necesare de a fi distribuită?
Un alt punct pe care îl consider important este că a posta o poezie, nu te face autorul ei, atâta timp cât este postată la contul autorului de drept. Nu a fost postată la contul personal al Gerrei, ci chiar la autorul respectiv. Deci, nu putem vorbi de o atribuire a dreptului de proprietate, nu?
Cu drag, aștept cu nerăbdare un răspuns la întrebarea mea, mi-ar clarifica niște dubii.
Adina Speranta
marți, 02 iunie 2020
Stimată Gerra Orivera!
Eu, doar, i-am atras atenția adminului, numai și numai cu intenția de a vă ajuta (mai sunt și alte postări în această situație, mai ales operele trecute sub numele altor autori), pentru a corecta o lipsă, din punctul de vedere al legii nr. 8/1996, Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, asemenea lege sub denumirea de copyright, este cunoscută pe tot mapamondul. V-aș propune să studiați această lege, pentrucă eu, dar și multe alte pagini literare sau artistice au pățit pentru nerespectare și sancțiunile sunt dure. După copyright poți publica liber numai operele acelor autori, de la moartea cărora au trecut cel puțini 70 de ani, pentru restul, doar cu abrobarea autorilor sau a moștenitorilor legali (sau deținătorilor de proprietate).
Eu nu vă cunosc personal, nici pe D-voastră, nici pe Kocsis Francisko, știu doar, că și Francisko este contemporan, adică mai trăiește și poate să vă acționeze în instanță, chiar și pentru faptul, că i-ați pus pe pagină opera lui fără precizarea autorului și probabil fără acordul lui, chiar dacă această acțiune a D-voastră, care și după mine, este salutară. Pentru Francisko traducerea în pricină, este în regulă, autorul, József Attila a murit în 1937, deci peste 70 de ani (mai exact de 83 de ani).
Foarte multe pagini literare (cu care colaborez și eu) au introdus reguli foarte stricte în acest sens, adminul chiar șterge orice postare, care nu respectă copyrightul. Pe această pagină, recunosc, cu mulți autori, sunt și eu în culpă și dacă voi fi atenționat sau acționat în instanță, va trebui să le șterg acele opere imediat cu speranța scăpării de sancțiuni.
Cu stimă,
Csata Ernő
haver
marți, 02 iunie 2020
Bună ziua dle Haver!
În primul rând Gerra e o „ea” nu un „el”; dar nu ăsta-i baiul ci faptul că reinventați limba română! În care dicționar „adăugat de” este sinonim cu „tradus de”?????
Mare atenție vă rog la afirmațiile pe care le faceți! Cea de aici mă acuză (sau pe adm.) de intenții necurate! E un păcat că introduc texte și mi se „recompensează” munca pomenindu-se numele scribului ce nu lasă diamantele înaintașilor să se acopere de praful uitării??? Am introdus zeci de cărți pe site literare, în ideea de a aduce cât mai multe texte ale unui autor la un loc am mai completat și cu ce am găsit risipit în mediul online, chiar dacă nu era trecut traducătorul, și se poate ca chiar autorul să fie greșit! Dar niciodată nu mi-am arogat titlul de traducător - și am mărturisit de nenumărate ori că nu știu nici o limbă străină! De altfel există site care nu-ți dau posibilitatea editării, și de-ți alunecă mausul pe alt autor, așa rămâne, fără posibilitatea de corectură... Nu contest o greșeală, chiar de nu-mi aparține, dar acuzația de furt e prea mult! Tot de la o cunoaștere cretinoidă a limbii române, conform căreia „adăugat de” este egal cu „tradus de”,un poet
m-a acuzat de plagiat pentru că cineva a preluat 2 poezii adăugate de mine și le-a postat pe un site de traduceri, cu mine ca traducător. Și acest lucru mă înfurie teribil, chiar dacă pentru dvs. nu înseamnă mare lucru! Când ai degetele înțepenite de artroze și aloci mii de ore copierii unor texte în ideea de a face un dar curat, nu aștepți să ți se ridice statui, dar nici să ți se scuipe în suflet pentru că cineva nu știe deosebirea dintre A ADĂUGA și A TRADUCE! Limba română nu se învață după presupuneri „ca și cum” ci după dicționar!
Deci să avem stimă pentru munca fiecăruia, și de n-o recunoaștem măcar să n-o numim furt!
Gerra Orivera
marți, 02 iunie 2020
@haver
Vă mulţumim pentru atenţionare, textul a fost modificat conform indicaţiilor dumneavoastră.
Cu stimă,
admin
sâmbătă, 23 mai 2020
Bună ziua!
La traduceri literare se cuvine a se scrie și numele celui, care a realizat traducerea literară. Această traducere apare în volumul József Attila: Poezii alese/ Válogatott versek, Traduse și selectate de Kocsis Francisko. Aici apare doar, că a adăugat Gerra Orivera, ca și cum el ar fi și traducătorul.
Cu stimă,
Csata Ernő
haver
sâmbătă, 23 mai 2020
Autorul poeziei nu este Ady Endre, ci József Attila, și este scrisă chiar în anul morții poetului (1937).
haver
miercuri, 23 octombrie 2019