(Traducere de Csata Ernő)
Mi-am dat seama, demult,
sunt amfibiu, ca broasca.
În fund, unde urlă cerul
mă ascund acum, și versul
e bulă cu patos alarmant.
N-am stăpâni grijulii,
nu am la ordin o vierme.
Ca peștii și zeii,
în mare și-n cer trec zilele.
Marea ce mă cuprinde
e lume obscură, moale.
Cerul e ca o lucire,
Ce omenirea îl are.
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.