(Traducere de Csata Ernő)
Motorul s-a oprit. Sus, praf se-nvârtă
uzat, ca pâcla, briza de toamnă,
și oamenilor pe gât se lasă,
la masă. Pe umeri suportă
cămăși ude. Toți mănâncă.
Pâine și castraveți la masă,
fără pic de risipă, cu migală,
mușcă bine, iar mușcă, încă.
Deja, nu se gândesc cum trec anii.
Mușcăturile cad, poate, lângă,
dar rumegă bine, cu ritm hapsân.
Cu plămâni buni, ca țăranii,
trag, rumegă praful, izul de fân,
mănâncă doar, nu vorbesc, mănâncă.
vezi mai multe poezii de: Attila József