(Traducere de Csata Ernő)
Ghemuit se clatină
zmeurul, pe tulpină,
hârtie bufantă,
ațipind mânjită.
Ținut lin, amurg de perlă;
des și tors frunzișul.
Vibrând aburul munților
pe coline și versul.
Am muncit loial,
bâzâind, ca valea.
Ce ușor e cerul!
Secția cu bezna.
Obosit și nătâng
sau bun sunt doar,
tremur, ca iarba
și ca cerul stelar.
vezi mai multe poezii de: Attila József