(Keserű nekifohászkodás)
Sunt aici, vino să mă vezi, Doamne –
În faţa ta nu-s cuprins de paloare.
Ia-ndărăt ce mi-ai dat – e neatins!
Doar m-amăgesc în Numele tău prins.
Tu eşti puternic: ce gândeşti – există,
Mie nesiguranţa mi-e suferinţă.
Ori nici nu mi-ai dat – doar eu cred, nebunul,
Că strugurii vieţii-şi storc pe buze mustul.
Deci nu cred, Doamne, nu te supăra,
Dar sute de-ndoieli trag în urma mea.
lubeşte-mă cum doar Tu eşti în stare,
Ca o zăpadă topită de Soare.
Ori bate-mă, orice, numai să-ţi pese,
Nu-ţi cer milă, clemenţe ne-nţelese.
Iti dau şi sângele, de-l vrei, nu-i bai.
– Dar ce straniu-i că Tu nici sânge n-ai!
Mă cunoşti bine, îmi ştii şi destinul,
Dar ia-ţi înapoi harul, divinul.
Sau de ce m-ai cioplit Om, dacă
Divina-nţelepciune mi-a dat frică?!
Ştiu, în faţa ta nu-s prins de paloare –
Sunt aici, vino să mă vezi, Doamne!
iulie 1922
vezi mai multe poezii de: Attila József