(Hajnalban kel föl, mint a pékek)
Draga mea e o femeie cu şale puternice, suple,
am călătorit deja cu avionul, de sus şi ea se vede micuţă,
dar aş aprecia-o şi de-aş fi pilot.
Îşi spală singură rufele, spuma îi tremură visătoare pe braţe,
îngenunchează de parcă s-ar ruga, freacă podeaua şi râde zgomotos la sfârşit,
râsul ei e ca mărul cu coajă din care muşcă,
atunci şi mărul râde zgomotos,
când frământă pâine, se scoală în zori, ca brutarii, care sunt rudele cuptoarelor care coc bine,
ne veghează cu lopeţi prelungi,
făina se învolbură şi se aşează pe pieptul lor frumos, liber, unde adoarme liniştită
ca draga mea în patul înmiresmat după ce a spălat vasele
şi purificator mi-a îmbrăţişat inima.
Aşa va arăta şi soţia mea, după ce voi deveni bărbat
şi mă voi însura ca şi tata.
iulie 1925
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Autorul poeziei nu este Ady Endre, ci József Attila.
haver
vineri, 25 octombrie 2019