(Traducere de Csata Ernő)
Trenul soarelui aprins gonise
În fața pragului meu indolent.
Du-te, doar.
Urmele tale
Nu îi dor deja.
E liniște
Numai o clipocire:
Peștele meu gras îi dau înapoi râului
O furișare:
Pasărea mea slabă îi dau înapoi câmpiei
Du-te, doar
Își acoperă frunza știrbită
Floarea.
Vezi?
Deja se înserează.
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.