de o mie de ori am îndrăznit să visez
prin geana plină de fluturi a ochilor tăi
mi-era interzis fierul încins al sărutului
iar porțelanul călduț și cuminte
rotunjit anume pe umărul meu
cu bucuria propriului rost de-a plăcea
nu ajungea niciodată la tine
atunci am înțeles...
întotdeauna au claritate amănuntele -
sunt oglinda a ceea ce ochiul nu poate vedea
erai prezentul cel mai prezent
în locul sigur
al celor ce cunosc limba maternă a inimii
oricâte euri ți-ai fi împrăștiat
la voia-ntâmplării
cu logica jocului doar de tine știut
te trăda melancolia genelor
te trăda dorința de-a mă ascunde
în spatele peretelui tău de încredere
atunci am înțeles
și am iubit răspunsul minunat
de la răscrucea gândurilor
destinate mie
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.