Credeam că de umilință ne-am separat.
Dar umilința ca și iubirea e străveche.
Un om înghite flăcările și flăcările
ating nivele profunde până când iarăși
sunt râs și aer și lacrimă. Nimeni
nu-i alarmat. Trenuri pleacă și vin.
Ziua moțăie cu zăpadă.
vezi mai multe poezii de: Aurel Rău
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.