Autoportret într-o stea neîntoarsă - Larisa Bălan
Poezie adăugată de: LarisaBalan

    luni, 22 august 2016

Am fost trimisă să caut
Fragmente de aur și diamant,
Pe muzică tristă de vioară și flaut,
Dar dansul ciudat al inimii m-a-mpiedicat...

Și am căzut în prăpastia gândului meu netrăit,
Aici se deschid uși înspre care sufletul mi s-avântă,
Unde de prea multe ori l-am găsit rătăcit,
Chiar dacă am tot încercat să-l prind în palma-ți adâncă...

Portalul spre lumea din mine
M-a înghițit și am aterizat
În locul în care nu te așteaptă nimeni;
Un loc pustiu, secat, deloc curat...

Pășesc pe holuri cu lumini stinse,
Printre mângâierile șoaptelor de întuneric...
În urma mea se aud doar strigăte-aprinse
Ale spiritelor ce-mi aduc al fricilor sfeșnic...

Zâmbesc! Nu-i nimic! Doar o fărâmă din mine!
Găsesc normal să mă sărute umbrele și fumul,
(Pedeapsă pentru ochii ce-au comis atâtea crime),
Dar suflu și-mi ies raze albe care-mi arată drumul...

Deschid ziduri spre camere secrete
Și îmi regăsesc patul sfânt al copilăriei...
Oh! Ce vis strajnic despre vieți absente,
În care-am râs doar la marginea tragediei...

Tavan de cer peste un trup rece,
Care tremură în chinuri amare și doruri,
Buzele bolilor minții încearcă să mă-nece,
Sărutând cicatrici adânci ce se transformă-n fioruri...

Întind mâna spre perdeaua neagră,
Care mi-a acoperit fața cu al morții voal
Și încerc să mai simt urme de teamă,
Dar în balta de sânge nu-ndrăznește să apară vreun val...

În degetele ruginite prind putere și-ncerc
Să întorc toate stelele pe dos,
În lumina lor vie să nu mă mai reflect,
Fiindcă chipul ce-l văd nu-l mai recunosc...

O lacrimă sărată se scurge timidă
Și îmi udă eul uscat;
O voce se apleacă și-mi explică haină:
Trezește-te din tine! De astă dată, n-ai visat!



vezi mai multe poezii de: LarisaBalan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Va multumesc! Nu, nu m-am descurajat! Accept orice parere, toate sunt lectii pe care le iau in calcul! Va mai astept, cu drag!
LarisaBalan (autor)
luni, 19 septembrie 2016


Mie îmi place, nici Nichita Stănescu nu păstrează măsura în multe poezii și totuși e ultimul mare al sfârșitului de secol XX. Sper că nu te-ai descurajat, cunosc stilul de atunci când mi-ai explicat la o poezie cu aceeași măsură, ai tinerețea în față, te aștept cu noi poezii, scrie așa cum simți, timpul e de partea ta, Larisa .
ALapis
vineri, 16 septembrie 2016


Larisa, tu ești ca o prințesă pe acest site.
Poezia cu vers clasic nu este ușoară.
Cred că în poezia modernă poți străluci mai mult! Te mai aștept să îmi bucuri sufletul cu versurile tale mai cizelate...

Considerație,
CRITICUL BLIND
luni, 05 septembrie 2016


Multumesc!
LarisaBalan (autor)
marți, 23 august 2016


Felicitări!
nadira
marți, 23 august 2016


Poezia ta denotă sensibilitate şi o siguranţă remarcabilă în folosirea cuvântului
isabelle
marți, 23 august 2016