Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LII

Frumoasă ești,ca floarea de cireș
Copilă cu miresme în grai
Și te compar când mă privești galeș
Cu panseluțele-nflorite-n Mai

Când suntem hăituiți și de cuvinte,
Tranșați în „adevăr” sau „ficțiune”,
Lipsiți de-un firicel de rațiune,
Ciocnim paharul plin cu jurăminte.

Ce flori au țevile de pușcă
și tancurile sere de legume
cu muguri cine ne împușcă
Dumnezeu e pus pe glume

este prea frig în astă toamnă prea plâng cuvintele în cer
care te caută pe tine în pâlpâiri de stele care pier
orașul acesta ce nu doarme de multă ploaie care doare
luminile ce duc însingurarea să lase urme pe trotuare

Stând în celula minții mele,
Cu sufletul netrebnic.
Aștept acea clipă a morții
La scaunul electric.

Nu-ţi cer să-mi dărui Ursa Mare
şi nici chiar Luna de pe boltă;
de poţi să-mi laşi surâs de soare
ori liniştea ta involtă.

Era o seară de sfârşit de vară,
c-un cer atât de roşu spre apus,
de parcă cineva, acolo sus,
ştia că sângele îţi fierbe, iară,

PRINTRE GÂNDURI CELESTE

În odaia poemului
ploaia se rotunjeşte

În lumea mea, de gânduri mărginită,
Vorbesc o limbă ce nu e vorbită
De cei mai mulţi din lumea asta largă
Care după himere o viaţă aleargă.

Imi recunosc,de ceruri, dependența
Si cât voi fi,spre ele voi zbura.
Ii simt in piept necontenit prezența,
Acelui care-i insăși viața mea.

Lacrima mi se prelinge
Prin crevasa din gânduri,
Iubita mea Luna
A fugit cu un astru,

Undeva la începuturi şi puţin schimbat la faţă,
s-a afirmat la trocuri sclipind cu tâlc, spontan.
Plimbat prin multe case, el , Regele de piaţă,
abil, uşor impuse puterea lui de Clan...

Astăzi îmi este teamă de tine,
Astăzi îmi este teamă de mine –
Oglindă neştearsă de timpul trecut,
Când glasul de ieri şi de azi a gemut –

Dacă n-ar fi existat
cuvintele
ţi-aş fi vorbit cu ochii
iar tu

Contracte cu moartea

Se moare la dreapta, se moare la stânga
Aproape, departe, la est și la vest

carnea rupându-se cu nerușinare din albul imens al oaselor dure. o gură tutunie lătrând a disperare de-atâta credință în toate câte-s nevăzute.
liniștea zvârcolindu-se în alcoolul unor neliniști urât mirositoare.
vinul scurgându-se în neștire și-o mare de chiștoace izbindu-și capetele turtite de vatră. filozoful mergând într-un fel de sens invers către noțiunea de creator. declin.

Am fost trimisă să caut
Fragmente de aur și diamant,
Pe muzică tristă de vioară și flaut,
Dar dansul ciudat al inimii m-a-mpiedicat...