Ascult pe Cronos numărând
Secundele cu mult elan,
Cum cad sonore rând pe rând
Ducând cu ele vechiul an.
Dac-aș putea din nou să te întorc,
Eu soare-aș fi să-ți luminez cărarea,
Eu spic aș fi, copac și iarbă-aș fi,
Și ciară-aș fi să ard ca lumânarea.
Spre inimă în cercuri
Ca valul viața curge,
Ca aerul în ceruri,
Ca râul ce se scurge.
Dacă ne-am strânge într-o îmbrățișare,
am simți inimile noastre cum se ating...
Dacă ar fi să ne întâlnim întâmplător,
Mai departe de infinitul dragostei noastre,
O, Mamă Natură, ce forțe divine
În brațele tale și vene frămânți?
Dorința de viață învie prin tine
Și focul speranței să ardă-l încânți.