Azi, lacrima m-apasă, măicuţa mea cea dragă,
Şi gândul că tăcerea s-aşterne-n iarna grea,
Gutuile sunt coapte în curtea de la stradă,
Dar tu lipseşti, măicuţă, nu te mai văd în ea.
La poartă noi vom bate, dar nu se v-a deschide,
Căci ai plecat din lume pe-un drum fără sfârşit,
Te-om căuta prin casă, tăcerea v-a închide
Şi picurul de ploaie, şi glasul tău iubit.
De sărbători, la poartă colindători veni-vor
Şi noi, ca altădată, vom merge negreşit;
Vecinii or să iasă chiar de va fi şi vifor,
Dar chipul tău, măicuţă, nu-l vom vedea ieşit.
vezi mai multe poezii de: silvia simona bodea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mesajul pune lacrima în sufletul cititorului.
CTN
luni, 09 noiembrie 2015
duna alin
sunDream
stomff
Vă mulţumesc frumos pentru apreciere şi citire.
Cu mult respect.
silvia simona bodea (autor)
luni, 09 noiembrie 2015
Poemul tău este o adevărată mângâiere pentru suflet.
duna alin
luni, 09 noiembrie 2015
Poem de o remarcabila profunzime.
Ma bucura prezenta ta pe site!
sunDream
luni, 09 noiembrie 2015
Felicitari pentru aceste randuriinchinate memoriei celei mai dragi fiinte din lume. Induiosator mesaj .
stomff
luni, 09 noiembrie 2015