De-o să mă-ntrebi, iubite, ce taină voi ascunde
Când timpul va aşterne tăcerea între noi,
Cu inima deschisă, în gând îţi voi pătrunde
Şi-ţi voi şopti, iubite, iubirea printre ploi.
Azi, lacrima m-apasă, măicuţa mea cea dragă,
Şi gândul că tăcerea s-aşterne-n iarna grea,
Gutuile sunt coapte în curtea de la stradă,
Dar tu lipseşti, măicuţă, nu te mai văd în ea.
Copiii mei plecat-au la oraş
Şi singur-am rămas, o bătrânică,
Mă sună des, ca orişice urmaş
Să-ntrebe dacă-s toate bune, cică.