Azi răzbește iarăși cerul
Printr-o gaură din nori
Stelele sclipesc în bruma
Așternută peste flori.
Visul nopții iar suspină:
A pornit în goană vântul.
Dar la văzul lunii albe
I-a pierit de tot cuvântul.
Scoală praful dintre pietre,
Se ridică iar din prund
Vântul aprig se întoarce
Ca să muște din pământ.
vezi mai multe poezii de: sebastianpopa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.