Urmând cursurile unor instituții de învățământ cu profil artistic, nu am avut un profesor care să mă îndrume către literatură. Acesta este un drum pe care l-am descoperit singur.
De atâtea veacuri
Este scris să poarte
Tot aceeași luntre
Morții către moarte.
În suflarea dimineții
Zorii se îngână
Se trezesc și călăreții
La apus de lună.
Noaptea pe câmpie
Flori stau adormite,
Toate-s aplecate
Și dorm liniștite.
Cum se lasă ciocârlia
Coborându-se pe-o cracă,
Se ascunde printre ramuri
Și ea capul lin și-l pleacă.
Azi răzbește iarăși cerul
Printr-o gaură din nori
Stelele sclipesc în bruma
Așternută peste flori.
Vise și patimi
Mintea împarte.
Dureri și lacrimi,
Teama de moarte.