Vălătuci de fum coboară
Dinspre satul amorțit,
Ninge cu fulgi mari afară
Și pădurea a albit.
Tremură ogoru-n taină
Și se uită către cer
Din omăt își face haină
Ca să-l apere de ger.
Lacul, argintiu la față,
Istovit și temător,
Sub o platoșă de gheață
S-a ascuns prevăzător.
Ciorile îndoliate
Adunate într-un stol
Croncănind înfometate
Câmpurilor dau ocol.
Baba iarnă hohotește
Chipul ei este grotesc,
Toată lumea o hulește,
Dar copiii o iubesc.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.