1.
Ferice de acei ce vin să Te privească,
să stea mereu în preajma Ta şi să-Ți vorbească!
Cum n-am putinţa de-a mă duce să Te văd,
plec să-i privesc pe cei ce pot să Te privească.
2.
Fără Tine, nicio floare să nu prindă viaţă!
Şi de-o prinde, nimeni să nu soarbă-a ei dulceaţă!
Fără Tine, de-ar începe inima-mi să râdă,
nimeni să nu vrea să-i şteargă sângerânda faţă!
3.
Mă tulbură-acel „da" spus întru legământ
Păcate-am făptuit cât frunzele în vânt.
Iar mâine, când heruvii le-or citi din Cartea
ce-n mână am s-o ţin, pleca-voi fruntea la pământ.
4.
Cum nicio casă nu-i a mea, - la cine să mă duc?
Cum n-am nimica în boccea, - la cine să mă duc?
Gonit de toţi, spre Tine-acum mă-ndrept.
De-o să m-alungi din poarta Ta, - la cine să mă duc?
5.
Fără-ndurare dacă mă sugrumi, - de cine Ţi-ar fi teamă?
Şi de m-alungi în loc să mă îndrumi, - de cine Ţi-ar fi teamă?
De-un boţ de inimă am parte şi de nimeni nu mă tem.
Ți-e inima cât cele două lumi. - De cine Ţi-ar fi teamă?
6.
Chiar dacă suntem beţi fără-ncetare, - Tu ne eşti credinţa!
Chiar dac-abia ne ţinem pe picioare, - Tu ne eşti credinţa!
Şi-oricine-am fi: creştini, păgâni ori musulmani,
Şi-n orice-am crede fiecare, - Tu ne eşti credinţa!
vezi mai multe poezii de: Baba Tahir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.