45.
Un foc mi-e-n inimă şi ochii-n lacrimi sunt.
Ulciorul vietii-i plin de-al sângelui frământ.
Mireasma-ți mă va smulge sigur morții,
în clipa când vei trece peste-al meu mormânt.
46
Moartea e o boală care n-are leac.
Regi şi sfetnici la poruncă-i fac pe plac.
Împăratii ce mai ieri prădau oraşe
astăzi pradă viermilor sub glie zac.
47
Din ziua când făcutu-ne-ai Tu din argilă,
vădirăm numai nesupunere şi silă.
în numele imamilor credinței noastre,
prefă-Te că nu vezi când vine-acea cămilăl !
48
De griji lumeşti oricare suflet are parte.
Prin alchimie poți de ele-a te desparte.
La urmă îi aflăm cu toții leac durerii,
căci inima-şi găseşte leacul doar în moarte.
49
De lumea asta vrând a mă desparte, - mă tot duc...
Lăsând în urmă China, mai departe - mă tot duc...
Întreb hagiii cât de lung e drumul.
„Am mers destul sau trebuie mai departe - să mă duc?"
50
Tu, ce ştiinta boltii nu ştii s-o rezumi,
şi nici spre crâşme paşii nu ții să-i îndrumi,
o, cum vei şti tot ce-ai pierdut sau câştigat?
Cum vrei s-ajungi printre aleşii astei lumi?
vezi mai multe poezii de: Baba Tahir