Unde ziuă nu-i și noapte nu e,
Și timpul se scurge îndărăt,
Iar fericirea in vid se mistuie,
Tu, te-ai ascuns ca apa în omăt …
Între lacrimi reci și înghețate vise,
Încă încerc, tremurând, să te găsesc !
Dar dau peste uși înțepenite și închise,
Nu vreau să uit … vreau să iubesc …
Clopotele inimii în vânt mi le-ascult,
Pe crucea-nzăpezită băteți-mă-n cuie,
Și aruncați-mă-n al gerului tumult,
Acolo unde ziua nu-i și noapte nu e !
vezi mai multe poezii de: Bogdan SAVIN