fluierai a duminică
deşi era încă joi
joia neagră
când Iuda îşi număra arginţii
dar tu nu ştiai asta
şi nici nu ţi-ar fi păsat
fluierai a duminică
în fiecare zi
şi făceai piruete largi
într-o lume prea strâmtă
aşa cum te învăţase cândva
bunica în curtea ospiciului
fluierai senină
cu ploaia despicată pe umeri
numărând savant
toate secundele
despărţirii de mine
ar fi târziu acum
să opresc numărătoarea ta infinită
azi
mâine
cândva
dar am să vin
să te văd fluierând a duminică
în fiecare an
joi
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Semn de lectura placuta!
sebastian
luni, 28 septembrie 2015