10 ani tu
10 ani eu
ne jucăm în grădina cu fluturi
de-a viaţa
tăcerea toarce în poala ta
dali îți picteză
sânul stâng pe cel drept
sânii tăi plini de dumnezeu
îmi veneau mănușă
Îmi spun că încă nu te-ai trezit.
Cuvintele stau în ibricul albastru.
Îți pun două cești.
Ninge de câteva eternități.
cineva mă așteaptă la capătul drumului
sapă o gaură pentru mine în cer
uneori cu mâinile sângerânde
frământat pe roata inimii
o aud uneori pe bunica
în durerile facerii de părinți
pe un pat zugrăvit
de o minte bolnavă
soarele curgea
peste umerii tăi
cântecul lebedei
mă va legăna rotund
ca o împlinire
azi am ajuns Acasă
și n-am mai găsit
aproape nimic din mine
prin mine
azi am plâns galben
copac desfrunzit
am rămas gol
în mijlocul nimicului