Baletul lebedelor negre
Tresaltă-n gol adânc şi sacru.
Mi-s roşii ochii de-ntuneric
Şi limba simte-n gură acru...
Le simt culcuşul pe aproape,
Le-aud bătaia de aripe,
Şi-aş da orice din ochi să-mi piară
Întunecimea tristei clipe.
Fantasmagoric joc, funebru!...
Cum poate omul să se-mbete?!
Simt şi te-aud, te vreau lumină,
De taina ta mi-e veşnic sete.
Sărutului îi port arsura,
Ochii – clipit stelar de salbe –
Ca Zorii ce aprind în Noapte
Baletul lebedelor albe…
(Din vol. Confesiuni pentru două generații)
vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos, din nou am citit cu mare plăcere!
andreionthepoetry
luni, 06 iulie 2015
Foarte frumoasă poezie!
Mihai_Manolescu
duminică, 05 iulie 2015
Și mai frumoasă !
mirimirela
duminică, 05 iulie 2015