Ai uitat, voinice,-n noapte
Basmul boreal al stelei!
Printre rămuroase șoapte,
Duce vântu-alean vâlcelei,
Iar tu zbori pe-un murg în spume
Pe coclauri cu lumină
Și arginturi lungi de brume,
Chiuind sub lună plină.
Nu o vezi? Mereu pulsează,
Ca o pleoapă de femeie.
Dintre lumi străine, trează,
Steaua varsă curcubeie
Și c-un strop din cea mai vie
Licărire mărgărintă
Țese-o zare safirie,
Pletele ți le alintă.
Rupi potcoave-n cărăruia
Spre castelul de pe stâncă,
Basmul tace-al nimănuia
Peste munți și-o vale-adâncă.
Unduirea depărtării
Îl alungă-n noaptea calmă,
Ca un vis scăpat uitării,
Ca un fluture din palmă.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.