Bătrână moară de sub deal,
Un sat hrăneai odată.
Azi roata nu ţi-o mai învârt
Şuvoaiele de apă.
Curg vaduri pe sub talpa ta,
Se duc fără să ştie
Că bunii ce-ţi ciopleau bălvani
Acum sunt lut sub glie.
Înţepenită roata-ţi stă
De-atâta-amar de vreme.
Care nu sunt la uşa ta,
Prin site nu-ţi mai cerne.
Demult, râjneai cu piatra grea
Mălai din care turte
Coceau iubitele bunici.
Azi piatra nu se-nvârte.
Şi s-a oprit din zdroaba ei
De-o viaţă şi bunica.
Abia o văd în câte-un vis,
Tot fuge, ca furnica.
S-adune în cămara ei
De toate ale gurii
Şi în hambar să fie plin
Şi plin în podul şurii.
...................................
Bătrână moară de sub deal,
Trăiau toţi bunii-odată,
Dar roata vremii-a măcinat
Vieţi ne-nduplecată.
Ea macină mereu, mereu,
Te macină pe tine,
Ne macină pe noi pe toţi...
Din ieri ne face mâine.
Şi mâine roţile vor sta
Doar ape vor mai curge.
Tot ce-am trăit şi-am fost cândva
Ca ele se vor duce.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu mult drag, domnule Lăzărescu! :)
Adina Speranta
vineri, 29 noiembrie 2019
Vă mulţumesc pentru timpul şi atenţia acordată versurilor mele. Sunteţi un fin şi obiectiv observator. Aveţi dreptate.
Dan Lazarescu (autor)
joi, 28 noiembrie 2019
Înţepenită roata-ţi stă
De-atâta-amar de vreme.
Nu mai abat la uşa ta
Şiraguri lungi de care.
Aici rima 2-4... ? :)
La final, deși e târziu și mintea mi-e somnoroasă, cred că s-ar cere pluralul:
Tot ce-am trăit şi-am fost cândva
Ca ele se va duce. (se vor?) Nu sunt sigură dacă e bine, depinde la ce anume se face raportarea.
Acea ”măcinare” de la final repetitivă este justificată și chiar bine aleasă ca figură de stil.
Există o anume duioșie care ajunge la mine, cititorul, nu știu, finețea exprimării, blândețea... e ceva acolo, aparte. :)
Adina Speranta
joi, 28 noiembrie 2019