Am îmbătrânit
Aşa, dintr-o dată.
Timpul a trecut,
Cine ştie cum,
Şi azi de-abia mi-am văzut
Ridurile, părul alb
Şi nodurile de la degete.
Azi am aflat, de-abia,
Trei dintre colegii mei
Vor să mă vadă
la ei, la azil.
(Îmbătrânim, cu anii,
Alteori cu clipele).
Oamenii păşesc, demni,
Pe lângă mine,
Mănâncă, râd,
La fel ca înainte.
Copiii aleargă
Pe străzi înguste
probabil că sunt alţii.
Uite aşa trece timpul,
Sărind peste secunde uriaşe,
Disproporţionat,
Iar eu nu mai ştiu
Ce să fac cu atâta
Bătrâneţe îmbătrânită.
(Din volumul „Alegerea celui singur”, 1996).
vezi mai multe poezii de: mihai_iunian_gindu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.