Dac-ați ști că pe sfinți îi doare nespus
Gândul, fapta, fuga ce-ați dus
La milenii distanță de Cel-de-Sus,
Oameni, de ce l-ați trădat pe Iisus?
Unui confrate
Nu eşti Pessoa,
Dar m-ai salvat de la moarte.
Iubesc chipul tău angelic
Sculptat în marmură albă,
Ador glasul tău suav,
Cu largi ecouri
Cred că nu mai ştiu
Chipul tău târziu
- şoaptă am să-i fiu.
Picuri de rouă
Peste sufletul meu îngheţat,
Raze de soare
Atingând
Din adâncul tenebrelor,
Prizonier al unui labirint inexpugnabil,
Martor al iadului,
Am îmbătrânit
Aşa, dintr-o dată.
Timpul a trecut,
Cine ştie cum,
Născut din haosul originar,
Rătăcesc pierdut printre stele,
Torturat de misterul fiinţării
De abstractul nefiinţei
Am pus punct
Nedreptăţii atotprezente
Într-o societate în ruină.
Şoapte rătăcite
Ale unui zbor frânt,
Ecouri pierdute
Ale unor amintiri glaciale,