Mi-e dor de voi, bătrâni cuminţi
Şi sfinţi, de altădată,
Care-aţi păstrat dulceaţa-n grai
Şi inima curată!
Pe rând voi aţi plecat, pe rând
Cât ai clipi din pleoapă;
Şi ne-aţi lăsat pe toţi plângând
În cimitir, la groapă.
Iar solul morţii-a adâncit
O rană ce mă doare;
Căci mi-am dat seama ce-am pierdut,
În clipa următoare.
Un chip, lângă alt chip de lut
Trăiesc puţină vreme;
Abia dacă s-au cunoscut
Şi-ndată unul geme.
Şi locul lui rămâne gol
Şi doruri or să-l scalde,
De păsări care pleacă-n stol
Spre alte ţări mai calde.
Pe tristele morminte reci
Citesc tăcut, ce scrie:
"Ţărâna de sub crucea lor,
Uşoară să le fie!"
Doresc, spre amintirea ta
Balanţa să se-ncline,
Să ştie cei ce ne cunosc
Cât am ţinut la tine!
Văd chipul tău şi mă opresc,
Privind un timp la dânsul
Dar trec apoi spre alte cruci,
Să nu mă-nece plânsul...
vezi mai multe poezii de: Cristi79
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.