"Cunoaşte-te pe tine însuţi!" (lat.)
E faptul dimineţii şi inima îmi bate,
Cunosc vecini şi prieteni. Şi despre mine ştiu...
(Experienţele, locurile şi personajele prezentate, sunt specifice timpurilor trãite de autor).
Mi-aduc aminte de ai mei
Bãtrâni de altãdatã...
Eşti cel mai tare din judeţ
Şi nimeni nu-i ca tine!
Înalt, ca pãrul pãdureţ:
Destin, între destine!
Oameni de mai multe soiuri
Mi s-a dat a întâlni,
Chipuri multe, zugrãvite-n
Felul natural de-a fi.
Ţi-am adus şi viorele,
Ţi-am adus şi toporaşi;
Deci, atâta frumuseţe
Vezi pe mâna cui o laşi!
Voi n-aveţi niciun dumnezeu,
Nici frică, nici ruşine,
Când vindeţi plaiul strămoşesc
Ca să trăiţi voi bine!
Sã vinã cei ce mai au încã
Vreo grijã pentru ţara lor,
De la condei, pân-la opincã,
Cu scump şi mare ajutor!
Azi, chiar e de dorit sã fii vedetã,
Suflând, cu gura plinã, în trompetã,
Stând cocoţat pe vârful unui ac
Sau spânzurat, precum un liliac!
Te vãd mergând nesigur şi încet,
La pas cu bãtrâneţea obositã.
Pari ca un cãlãtor fãrã bilet
Dar, la un loc cu gloata ce se-agitã.
Eu nu port titlul de "poet"
Şi nici de "om cu multã carte";
Şi-atunci când fug, fug mai încet,
Dintre sfãtoşi, mã trag deoparte.