Și-ai început zicând despre Maytrei...
Pe-atunci, niciunul nu se mai gândea la ei.
Răpiți, urcați ca într-un tren
Era deja, al nostru scris, catren.
Rememoram ce nu știam nici noi,
Căci nu-ndrăzneam să ne gândim la DOI.
Departe de dorința sufletească,
Ne revedem - de parcă ești "ACASĂ".
Era nevoie de o circumstanță,
Ca să te sun,
Să-ți spun să vii - "acasă".
Și ai venit. O fi oare pe viață?
Să îmi mai spui, Maytrei, la ceas de seară,
E Iunie. E început de vară.
Sub cerul plin de stele ne întâlnim,
Visam la clipe ce nu se mai sting.
vezi mai multe poezii de: catalina.smereca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.