Zâmbea țigănca florăreasă, zâmbea absent, bețivilor atrofiați - ce trist zâmbea -într-un decor de fum și dans de
Orient, c-un coșuleț pe brațul gol, la masa mea.
Gemeau doi sâni, înăbușit, și se zbăteau sub rochia de pergament catifelat.
Coapsele, la fiecare pas, se arcuiau sfios, ca fetelor de măritat.
Mă-mbia să-i cumpăr flori țiganca florăreasă și, feciorelnic, rușinată, îmi zâmbi.
Pe ea aș fi luat-o și-aș fi dus-o-acasă,
dar
nici ce băusem nu aveam cu ce plăti.
vezi mai multe poezii de: Benedict Corlaciu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.