Sfărâmați paharele astea murdare, prietenii mei, prietenii bețiilor.
Noaptea asta-i a călătoriilor, fantastice călătorii lunare.
Alungați țiganii, mesele frângeți, îmbrățișați o altă
Gioconda cu inima voastră vagabondă, și-n loc să mai cântati, să plângeți.
Prietenul vostru, sfâșiat de boală, pe umerii frunzelor e dus departe, spre tainele negre din carte, spre trista toamnă tavernală.
Prietenul vostru,
Regele
Nopții,
prietenul meu.
Poetul,
a scuipat în ochii supți ai morții.
vezi mai multe poezii de: Benedict Corlaciu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.