Ce palizi suntem și ce supți, ca o noapte friguroasă ochii ni-s, parcă-am fi călcat prin vis. parcă-am fi din lună rupți.
Bărbile-n pământ ni s-au înfipt ca un arbore țepos și fără rod.
Uite-adâncurile cum ne rod, ploile, privește, cum ne sug!
Parcă bălților le-am fi sugari, parcă trestiile-n piept le-adăpostim, în toate nopțile mai rău orbim, supți de-aceiași, dinspre sud, țânțari.
Ca un tuci călit, orbitele
ne-au încercănat privirea și ne-au frânt,
legănându-ne în contra-vânt
cu aripele, aripele.
vezi mai multe poezii de: Benedict Corlaciu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.