Metru vechi - Benjamin Fondane
Adăugat de: Adina Speranta

Mamei

Prietene, prietene, e toamnă -
un sfert de ceas, și calul ne azvârle
la via veche unde, lângă cramă,
e anotimpul cald pentru șopârle.

Nu-i nimeni în hambare și în șură.
Pustiu. E-o cîrciumă aici. Vom cere,
în sticle vechi, cu lacăte la gură,
puțină reverie și tăcere.

E o podgorie întreagă-n cupă -
ascult, ca-n vremuri vechi și cunoscute,
cum fierbe vinul copilandru după
cuiele puse-n cea din urmă bute.

În cupa asta udă, Amintirea,
imagini, amintiri mai false, cearcă
să puie-n via veche însorirea
și sufletul cel tânăr, de la poarcă.

Tata e-acolo, lângă crama veche.
Îl văd cum chibzuiește cu vierul
(cu fierberea din vrană la ureche)
dacă sunt semne că se schimbă cerul.

În toamna șeasă ca o apă-ntinsă,
nucii în pace-și desfoiau amarul
pe iazul liniștit, cu apă linsă.
De undeva, din fund, gornea pândarul.

Veneam cu tata-ngândurați spre casă.
Tata tăcea. Tăceam. Și toamna numa
ofta uscat, din frunze de mătasă.
Soseam cu liniștea pe noi și bruma.

Ci uită-te, prietene, n-ai teamă :
aracii cad în drumuri? Via-i gata?
Și spune-mi: râde cineva prin cramă?
Aș vrea, deși - știu bine - nu e tata,

și nu e crama veche, nu-i vierul,
nu-s goarnele în fund, nu-i bucuria,
și uite, poate nu mai vrea nici cerul
să coacă toamna și să coacă via.



vezi mai multe poezii de: Benjamin Fondane




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.