Toca - Benjamin Fondane
Adăugat de: Adina Speranta

Te rup din reverie, prietenă și soră,
ființă despletită din somn și auroră,
balcon în vis cu bucle de păsări pentru vid.
În mușchii tăi ai cîntec, ureche ca un zid,
și străluciri de pietre pierdute, ca o mână.
Se clatină în tine oceanele de lână.
În părul tău din care se împletiră corzi
s-a mistuit privirea, salină de matrozi
plecați să se usuce la soarele din tropic.
Cât de departe-ți pare pământul microscopic
de-aici, de unde omul e-un măscărici urât,
și-orașul îngenunche cu frunzele pe rât,
și forța lenevoasă de-a se căta pe sine,
și moartea adormită cu coatele pe șine,
c-ai vrea în tine-o sevă să urci cu ochi-nchiși...
și sângele prea vânăt și aspru, de iriși.



vezi mai multe poezii de: Benjamin Fondane




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

@Adina Speranta
Salutări!
Toca toacă, inspirată adăugare recentă;
Spor în întreprinderi!

n
narcispurice
duminică, 13 iunie 2021