S-a întâmplat recent, ca undeva la sat,
O oarecare doamnă să îşi fi cumpărat,
De prin oborul mare, la cap de săptămână,
Plătind cu bani grămadă şi fără de arvună,
Un berbecuţ de rasă, de-o frumuseţe rară,
Să-i ţină companie la unica mioară.
Fiindcă destul de tristă i se părea oiţa
Şi de trei zile bune nu-i behăie guriţa,
De când bătrân, berbecul, acasă îi murise
Şi luase la plecare iubirea ce-i unise,
Iar doamna îşi dorea nespus să aibă miei,
Pe care să îi crească ca proprii-i nepoţei.
Ajunsă în final la dânsa-n bătătură,
A prezentat mioarei pe proaspăta făptură
Şi i-a lăsat apoi să depene poveşti,
Sporovăind diverse, pe graiuri ovineşti,
Cât ea va fi să vadă de-a casei rânduială
Şi doar un ochi s-arunce la cuplul de afară.
Trecu de-acuma timpul. O săptămână, două,
Ce-au dus oiţa dânsei către o viaţă nouă,
Însă masculul alfa de se-nvârtea prin curte
Numai de oful doamnei părea să nu asculte.
Căci se ţinea într-una de conversaţii plate,
Indiferent la blana, mioarei, de la spate.
Văzând dară stăpâna că nu îşi face treaba,
Cu berbecuţul dânsei, de şi l-a luat degeaba,
Făcu în scris petiţie, ca bun consumator,
La instituţia dreaptă, deschisă spre popor.
Ceru să-i fie banul cu totu’-napoiat,
Fiindcă blănosul dânsei nu e deloc bărbat.
Primii-n final răspunsul, în scris, sărmana doamnă,
Cu zile-ntârziere, când se făcuse toamnă.
Distinsa instituţie scria destul de sec
Că personalitatea-i de vină la berbec,
Sau că posibil este, cornutul dumisale,
Să aibă, din păcate, vreun fel de tulburare...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.