Când te-am trimis atunci în străinătate,
ştiind ce aspre-s iernile, ţi-am cumpărat
pantalonaşi noi pentru fundul adorat
şi ciorapi, haine groase, tricotate.
Iar pentru sâni şi pentru pântec, jos,
şi pentru spate, doar curată lână,
ca să-ncălzească ce iubesc focos
şi din căldura ta ceva să-mi mai rămână.
Aşa te-am îmbrăcat, cu grijă mare,
cum (mult prea rar) te-am dezbrăcat,
aş vrea mai des norocul să mă pască!
Să-ţi fie îmbrăcatul ca o dezbrăcare!
Acum, cred, am pus bine la păstrat
tot ce-mi doresc şi sper să nu răcească.
vezi mai multe poezii de: Bertolt Brecht
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.