am savurat bătaia inimii
identic repetabilă
a celui care m-a spus
a celui care m-a închis în locul strâmt
al cuvântului cu pragul la cer
consoanele bătrânilor munți
vocalele stelei fără nume
mereu altele
mereu adânci
în poezia dată la maxim
a biverbului care mă conține
în fiecare silabă a mea au încăput
timpul fără de vreme
și sihăstria muzicală a inimii
cu toate nerostitele ei
îndoieli și speranțe
acolo mă cheamă
copilul cu somnul pe pieptul dorințelor mele
să-i răspund întrebărilor
neîntâmplate într-o dragoste mare
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.