Dormi liniștită, Anna, o să-ți veghez la tâmple,
Te protejez bezmetic, de fiecare tren,
Când valuri din ceasornic, răzbat ca un refren,
Mi-e teamă de cinismul, ce poate să se-ntâmple.
Când nu știam de ore, de-atuncea-mi este dor,
Și ceasurile toate, le-aș da acum, la schimb,
Să-ți desenez cu mâna, pe păr, un fel de nimb,
Când viscolul, e parcă, un blues liniștitor.
Ți-aș mai veghea la tâmple, dar o să fiu departe,
Și-mi sunt senini și ochii, că-ntr-înșii a și nins,
Condus de carpe noctem, lectura m-a cuprins.
Iubesc atât de tragic, un personaj de carte.
vezi mai multe poezii de: Cristian Andronic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Îmi place mult! Îmi aduce aminte, într-un mod plăcut, pozitiv, de muzica folk românească, aceea cu versuri superbe, care transmit si încântă sufletul. Versurile acestea s-ar îmbina fericit cu acele acorduri.
Lucia Eniu
joi, 28 ianuarie 2021