Bogata- spic de vânt azi din Ardeal - ndaniel
Poezie adăugată de: ndaniel

    vineri, 16 martie 2018

Sunt la Cluj și aici plouă
Însă vântu-i pe vreo bancă
Căci își ia vreo șapcă nouă
De foame să îi mai treacă

Picuri mici de ploaie deasă
Se așează pe pământ
Însă vântului nu-i pasă
Aripile strânse-i sânt

La Cluj asta acuma este
Însă cum e la Bogata
Peste a piscurilor creste
Ce se abat ca și săgeata

Ce e oare pe acasă
În ocolu cel mai gol
Căci la nimeni nu-I mai pasă
De-I curat ori cu nămol

Vai și acolo am crescut
Până când eu am fost mare
Căci părinții au avut
Să cresc — grijă pe cărare

Mama — tata mi-au adus
Tot ce-aveam de trebuință
Inclusiv Domnul Isus
Mi-a sădit în duh credință

Ce mai e pe la Bogata
Pe trepte lângă fântână
Unde vezi în floare Coasta
Îmbrăcată în lumină

Ca o strajă a rămas
Lornițul în stânga ei
Al sătenilor noști pas
Urmărindu-l cu temei

Sar cu gându acum la Roiba
Parc-ajung lângă fântână
De mai las în voie slova
Pentru apa aceea bună

Oveștene mult în dreapta
Peste Vale se ridică
Cu cărarea spre Armata
Ce bine nu prea îți pică

Căci e lungă și-I departe
Până acolo să ajungi
Să-ți mai faci de drumuri parte
Pe cărări așa de lungi

De acolo — din Oveștene
Dealul Blaghii îți zâmbește
Peste-a aerului perne
Ca pe palme te primește

Ce frumos Bogata-o vezi
Drumul lung și asfaltat
Numai bun pentru cirezi
De vite la pășunat

Să-l frământe și să-l bată
Spre Imaș tăindu-și calea
Dintr-o zi mai minunată
Să uităm toții ce e jalea


Valea Târgului e aproape
Doar numai peste Părău
Printre spicele de ape
Tu s-o prinzi în văzul tău

Cu deluțurile unde
Pășteam mieii primăvara
Printre ierburi printre umbre
Ne încântă parcă țara

Dar mai sus iată-n Rupturi
Tufele azi ne zâmbesc
Frunzele fără să scuturi
Căci nu mai sunt — ci lipsesc

De acolo am cărat
Nuiele pentru fasole
Căci în Coastă s-au gătat
Și de ele aveam nevoie

Iată Dâmburile-n dreapta
Peste sat azi la taifas
Priveliște cum nu-I alta
În minte să-ți fi rămas

Și Poiana cea din Jos
Unde culegeam mălai
Din locul nost” cel frumos
Și mai mult pe el să stai

Fără vejii mânânțele
Cucuruzi-I culegeam
Și apoi scăpând de ele
La grămăzi îi aruncam


Însă Dâmburile iată
Cum ne scaldă-n amintirea
Cu ce-a fost atunci odată
Să ne țină-nchipuirea

Parcă-n Zgleamăn iar mă văd
Cu turma mea la păscut
Cum halăul în treipied
Îl așez să aibă scut

Prin el apa să se scurgă
Iar apoi în jet să cadă
Cât o fi vremea de lungă
Fiind doar — microcascadă

Din Zgleamăn — vezi Ogrădeasa
Printre lamele de vânt
Cum îți oglindește leasa
Cu ochii doar în pământ

Toate oile cum pasc
Și mănâncă iarba bună
Clipele când azi se nasc
Sus la păr ca să te pună

Ogrădeasa iarbă-n soare
Cât de scumpă ne-ai rămas
Când la turma de mioare
Numai singur am rămas

Ogrădeasa spic de vânt
Aninat peste pășune
Ochii nu mi-I mai frământ
Oile să se adune


Și mă văd în Dosu Răcii
Sus parcă lângă pădure
Peste zâmbetul potecii
Gingășia-I să ne fure

Ce frumos de-acol” se vede
Pe la Bortă și-n Poeni
Nici Pietrosu nu își pierde
Vrednicia-n buruieni

Căci livada cea cu meri
Este-n formă și rodește
Nu de azi și nu de ieri
Desi nimeni n-o-ngrijește

De la Bort-a dispărut
Nucul scump și uriaș
La umbra unde-n trecut
Stăteam — micul ciobănaș

Ce plăcută era umbra
În vara — acea toridă
Pe acolo când eu cu turma
Puțin stăteam la odihnă

Bogata sat din Ardeal
Cât de scumpă și azi ești
Din Armata — După Deal
Și azi parcă înflorești

Spic de vânt și strop de ploaie
O cunună dintre stele
Vreau pe tine să te-ndoaie
Să faci parte dintre ele
1503-2018 cluj



vezi mai multe poezii de: ndaniel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.