Să fii vestit nu-i o mândrie,
Nu asta te înalță sus.
Nu trebuie să ții arhive,
Fiind hârtiilor supus.
Creația e consacrare --
Nu zarvă, nu succes scontat.
E rușinos, neavând valoare,
Să fii de-oricine lăudat.
Lipsește-te de impostură,
Trăind așa, cа să atragi
Iubiri din spații, fără ură,
S-asculți a' vremii chemări dragi.
Și lasă-n urmă spații goale
În soarta-ți, nu printre hârtii,
Capitolele vieții tale
Notându-ți-le pe câmpii.
În necunoaștere te-afundă
Și urmele să-ți pierzi în ea,
Cum un ținut în ceți se-ascunde,
Când ceața-i densă -- o perdea.
Alții vor da pe urma-ți vie;
Pornit pe-al vieții drum să-nvingi,
Tu-nfrângerea ce va să fie
De biruinți să n-o distingi.
Cu nicio iotă de la tine
Să nu te-abați necontenit,
Ci viu să fii, doar viu în sine,
Viu, doar așa pân' la sfârșit.
Trad. de Gheorghe Doni
vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.