Sfârșitul - Boris Pasternak
Adăugat de: Gerra Orivera

Aievea-s toate? E timp de-a chefui?
Mai bine să dormi etern, să dormi, să dormi
Şi nicicum să visezi.
Din nou – strada. Din nou – pologul de tul,
Din nou, în noapte, – stepă, geamăt, freamăt
Acuma şi mereu.
În august, frunzişul astmatic pân-la ultim atom
Visează tihnă, întuneric. Dar câinii în goană
Trezesc, brusc, grădina.
Aşteaptă – s-or mai potoli. Dar deodată– din umbră
Apare-un uriaş, altul. Paşi. „Aici e şurubul”,
Şuierat, somat: Tio!
Pentru că el parcă ar fi udat, ar fi risipit
Şleaul cu pasul nostru! El chiar şi palisada o
Istovi cu tine.
Toamnă. Galeşe-s mărgeluşele vânăt-palide,
Ah, putregaiule, de moartea şi mie, ca ţie,
De viaţă silă mi-i!
O, noaptea tămâiază inoportun cu manevre
De locomotive; pe ploaie frunze se rup înspre
Stepă, ca altele.
Ferestrele-mi fac scene. Însă nu are vreun rost!
Uşa se rupe din balamale, ei sărutându-i
A coatelor gheaţă.
Să-mi faci cunoştinţă cu cineva dintre cei crescuţi,
Precum dânşii, în treierişul sudicelor holde,
Paragini, secară.
Însă cu strepezire, cu-nţepenire, cu noduri
În gât şi cu tânga atâtor cuvinte oboseşti
De-a mai prieteni!

(1917)



vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.