Zile rele - Boris Pasternak
Adăugat de: Gerra Orivera

Când, săptămâna trecută, îmi pare,
Intra în Ierusalim, uşurel,
Osanalele tunau în întâmpinare,
Se ţineau cu lacrimi după El.

Dar zilele, – tot mai îngrozitoare.
Inimile nu le îmblânzeşti iubind.
A dispreţ sprincenele-s, a încruntare.
Şi iată postfaţa, sfârşitul venind.

Întunecoasele forţe din templu
L-au dat pe mâna lepădăturilor, la judecată,
Căutau probe fariseii, vreun exemplu,
Ca vulpile i se furişau în jur, roată.

Mulţimea, pe terenul de-alături,
Privea, de la poartă, stângace,
Se îmbulzeau în aşteptarea deznodământului,
Şi foiau încolo şi-ncoace.

Umblau şoapte de la unul la altul, ca solia,
Şi zvonuri din toate părţile, deschis,
Fuga în Egipt şi copilăria
Abia şi le mai aducea aminte El, ca prin vis.

Vag şi-amintea de acea coborâre măreaţă
Din deşert, povârnişul acela ca geana,
De atotputernicia lumii, într-o dimineaţă,
Cu care-l ispitise Satana.

Şi masa de nuntă la Cana,
Mulţimea, la minuni cu gura căscată,
Şi marea, pe care, prin ceaţă, de-a valma,
Ca pe uscat înainta către barcă.

Şi de adunarea săracilor, în bordei,
De coborârea cu lumânarea în subsol, păzit de străjer,
Unde feştila pălise de spaimă,
Până-nviase, iar, urcând la cer.



vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.